Home

ACADEMIA ROMÂNĂ Comitetul Român de Istoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii Divizia de Logică, Metodologie şi Filosofia Ştiinţei

 

 

organizează

 

SIMPOZIONUL

 

PROVOCAREA COMPLEXITĂȚII ÎN GÂNDIREA CONTEMPORANĂ

 

27 aprilie 2023, orele 15-18

(Academia Română: Casa Oamenilor de Știință, sala Zodiac - Piața Lahovari, 9)

 

 

 

PROGRAM

 

Moderator

Prof. univ. dr.  Constantin Stoenescu, DLMFS

 

 

Prof. univ. dr. Ana Bazac, DLMFS

De fapt, ce înseamnă complexitatea? Prezumții filosofice și loviturile noului

 

Prof. univ. dr. Marta-Christina Suciu, DLMFS

Economia cultural-creativă la zona de confluență dintre științele complexității și interdisciplinaritate

 

Dr, ing. Dan Șerbănescu, DLMFS

O privire asupra fizicii moderne în căutarea Sfântului ei Graal

 

Prof. univ. dr.  Constantin Stoenescu, DLMFS

Sisteme departe de echilibru - evoluție și ireversibilitate

 

 

 

 

Rezumate

 

 

De fapt, ce înseamnă complexitatea? Prezumții filosofice și loviturile noului

 

Ana Bazac

 

Prezentarea este un joc mărginit de conceptele de simplitate și complexitate. Întâi, analiza lor relevă  că sunt urmarea experienței cognitive a oamenilor, iar în acest cadru al experienței – al celei elaborate, în știință și filosofie. Aici, ideile de simplitate și complexitate sunt determinate de limitele cunoașterii și de inerentul caracter fragmentat și circumscris al acesteia. Fragmentarea și circumscrierea se originează în ordinea cognitivă și duc la crearea de ordine. Aceasta are loc, deci, prin explicația endogenă. Dar explicația endogenă generează explicația exogenă, iar cunoașterea lucrurilor constă mereu în complementaritatea și interdependența celor două tipuri de explicație: pentru orice sistem. Ca urmare, explicația – și cunoașterea ca atare – sunt mereu dialectice: ele sunt și endogene și exogene, relevând mereu tendințele reciproce de trecere de la una spre cealaltă.

Așadar, perspectiva desfășurată este una epistemologică. Ea evidențiază caracterul construit al conceptelor de simplitate și de complexitate și, desigur, dificultatea acestei construcții. Deoarece și trecerea de la simplitate (când avem un dat cert și câteva principii fundamentale) la varietatea lumii, și trecerea de la principiul abstract al complexității la simplitatea unor explicații concrete / la ordinea inteligibilă a lucrurilor concrete implică lucruri de ordini diferite și niveluri diferite ale existenței.

Deci, în urma acestui proces de cunoaștere se modifică tabloul lumii, iar lumea ne pare altfel decât înainte: mai complexă, cu ordine de tip nou, altfel spus, cu un alt eșafodaj de principii și de structuri simple. Iar noi avem, adică cercetarea științifică are ca puncte de plecare elementele / sistemele acestei lumi mai complexe. Dar care este trăsătura cea mai importantă a sistemelor complexe? Este gradul de libertate, mai mare decât cel al sistemelor simple studiate de știința premodernă, și în același timp, compus din grade diferite de libertate ale sistemelor componente. Compunerea gradului de libertate în sistemele complexe – prin desfășurarea și evoluția proceselor, funcțiilor structurărilor și integrărilor – se transpune în ceea ce pentru noi este noul: nu în sensul comun al acestui termen, de ceva necunoscut până acum și devenit acum cunoscut, ci în sensul epistemologic de teorie nouă care dă o imagine nouă a lumii. Doar acest nou lovește datul cunoscut, doar el este fructuos. 

 

 

Economia cultural-creativă la zona de interferență dintre abordările interdisciplinare și

științele complexității

 

Marta-Christina Suciu

 

Lucrarea își propune să evidențieze atât stadiul cunoașterii cât și unele dintre tendințele conturate pe plan național și internațional în cercetarea dedicată economiei cultural-creative și sectoarelor cultural-creative. Demersul este focalizat pe abordările de factură interdiciplinară identificate în literatura dedicată științelor complexității care se pot aplica și în economia cultural-creativă. Se relevă sintetic maniera în care, în opinia autoarei, științele complexității ar putea contribui la o integrare holistă a diverselor interpretăi și cunoștințe specifice mai multor paliere ale cunoașterii. Se evidențiază aspecte specifice care se află la zona de interferență a științelor economice cu abordări din alte zone ale cunoașterii. În lucrare se relevă o serie de interacțiuni manifestate între decidenții implicați în implementarea strategiilor și politicilor, atât la nivel microeconomic, cât și la nivelurile meso și macroeconomic. Din punct de vedere metodologic lucrarea îmbină prezentarea sintetică a unor delimitări de factură teoretico-metodologică cu dimensiunea strategico-operațională, prin ilustrarea manierei în care astfel de abordări pot fi aplicate în practică, în special din perspectiva termenului mediu și lung.

Unele dintre ideile și abordările care vor fi prezentate se bazează pe studii și cercetări realizate în cadrul unor echipe trans și interdisciplinare din țară (ASE din București și INCE, Academia Română) și, respectiv, din străinătate (în calitate de cercetător care a beneficiat de programe de mobilitate și de training la Complexity Research Group din cadrul London School of Economics and Political Science, Londra, Marea Britanie, în 1997-1998). În același timp, lucrarea prezintă sintetic și unele dintre rezultatele cercetărilor realizate prin coordonarea și participarea la o serie de contracte de cercetare științifică-dezvoltae-inovare care au obținut finanțare în cadrul unor competiții de granturi (de tipul CEEX 224/2005-2008; IDEI 1224/2007-2010; PARTENERIATE 92116/2008-2011; CERES 2/2002-2005).

 

 

O privire asupra Fizicii Moderne în căutarea Sfântului ei Graal

 

Dan Șerbănescu

 

Deși este martoră și autoarea principală a unor realizări deosebite în procesul cunoașterii, sau poate tocmai de aceea, fizica modernă este în plină reașezare de paradigme. Însăși transformările și schimbările de paradigme urmează un drum formulat doar în general pănă în prezent și cu limitări în cazurile concrete studiate. Au fost propuse anterior, cu două decenii în urma, unele abordări noi, una dintre direcțiile (identificate în lucrarea [1] de către autor) ca fiind preferate în multe abordări ale acestor căutări ale fizicii este apelarea la interdisciplinaritate. Prezenta lucrare constituie o reluare a celor exprimate în [1], bazate pe ideea că fizica este în prezent în opinia noastră, mai mult ca niciodată, în căutarea unui Sfânt Graal.

Cei mai multi îl denumesc Teoria Întregului (TOE- Theory of Everything), dar în opinia noastră nu se limitează doar la aceasta și este strâns legată de schimbarea de paradigme și metode, proces în cadrul căruia interdisciplinaritatea ca metodă holistică este subînțeleasă continuu, chiar dacă nu este recunoscută ca atare. În lucrări anterioare  [2] au fost abordate diverse aspecte, toate reflectînd implicațiile utilizării unor abordări interdisciplinare in teoriile și modelele fizicii, pentru anumite cazuri particulare.

Studiul de caz pentru care s-au dezvoltat anterior mai multe ipoteze și care sunt exprimate in aceste lucrări, a pornit de la considerearea sistemelor de energie de un anumit tip, cu anumite trăsături de complexitate, autoreproducere, care funcționează fractalic și sunt guvernate de legi generale de autoreglaj (denmite hypercibernetice). În lucrare se arată cum abordările interdisciplinare din fizică au un impact foarte interesant asupra modului în care aceasta poate vedea lumea și cunoașterea ei și poate, de ce nu, cum aceste perspective pot avea un impact deosebit asupra lumii și cunoașterii insăși.

 

Bibliografie

1. Șerbănescu, Dan, The search of Holy Grail in Modern Physics. A view from a small window, Dan Serbanescu Reserach gate DOI 10.10040/RG.2.6.40059
2. Serbanescu, Dan, Elemente de istoric al teoriilor despre univers – privite mai ales prin prisma teoriilor fizicii, DOI: 10.13140/RG.2.2.31825.33128, Feb 2017, Bucharest, Romania, CRIFST-DLMFS Simposium Modele fundamentale ale Materiei si Universului

 

 

Sisteme departe de echilibru - evoluție și ireversibilitate. 

 

Constantin Stoenescu

 

Teoriile științifice ale ultimului secol au adus în atenție conceptul de sistem și au configurat un nou mod de gândire holistic și relațional. Apoi s-a trecut de la modele explicative de tip cauzal și finalist, așa cum sunt sistemele cu autoreglare, încă adecvate unei metafizici deterministe, la modele explicative probabilistice și statistice în care incertitudinea nu poate fi eliminată, ci este constitutivă descrierii fenomenelor și proceselor, așa cum se admite într-o metafizică probabilistă (Suppes). Drept urmare, teoria sistemelor staționare a devenit un explanans insuficient și s-a admis că ordinea poate fi realizată prin fluctuații, chiar și în cazul în care acestea nu pot fi regresate la starea inițială. Dar ce se întâmplă în cazul sistemelor departe de echilibru (Prigogine)? A urmat dezbaterea ipotezei că un sistem departe de echilibru poate rămâne stabil până când se produce bifurcația sau ruptura structurală. Teoria catastrofelor a propus și modelele matematice corespunzătoare. În acest sens, s-a acceptat că deși nu mai poate reveni la starea inițială, un sistem își poate recăpăta echilibrul la un alt nivel prin restructurare. A apărut o nouă provocare în cercetare: identificarea parametrilor la care un sistem este atât de departe de echilibru încât nu mai poate reveni la starea inițială staționară. Drept urmare, sistemele evolutive sunt caracterizate prin ireversibilitate, în sensul că ele trec prin stări staționare intermediare ireversibile până când ajung la o stare finală de la care evoluția nu mai este posibilă sau sistemul colapsează.