ACADEMIA ROMÂNĂ

COMITETUL ROMÂN DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE A ȘTIINȚEI ȘI TEHNICII
Divizia de Logică, Metodologie și Filosofie a Științei și Tehnicii

 Apel la contribuții

la

simpozionul cu tema

Teledetecţia: teorie, practică, semnificaţii

29 septembrie 2022, 15-18

(Sala de Consiliu a Academiei Române: Calea Victoriei 125)

Simpozionul este ocazionat de împlinirea a 50 de ani de la lansarea primului satelit artificial pentru teledetecţie (ERTS 1 / Earth Resources Technology Satellite) şi îşi propune să aducă în atenţie un fenomen (şi proces, totodată) interesant: un mijloc de care sunt dependente alte mijloace tehnice şi, implicit, stăpânirea omului asupra acestora şi a lumii.

Detectus, participiu perfect al verbului detego, -egere, -exi, -ectum, a descoperi, a dezveli, a deshuma. A descoperi ceea ce este acoperit vederii, am putea spune. Detectarea nu este, fireşte, cunoaştere exactă în sensul ştiinţei pozitiviste de măsurare exactă a fenomenului sub diferite unghiuri ; dar este sesizarea lui: un moment ulterior supărării de a nu-l zări deoarece este voalat de îndepărtare, adică de existenţă în alt spaţiu decât cel familiar omului, apropriabil prin simpla desfăşurare a simţurilor.

Spaţiul interpus între limitele simţurilor umane şi lucruri a fost mereu o provocare, la început practică şi apoi, desigur, teoretică. Arcul cu săgeată şi lancea  au anulat spaţiul dintre vânător şi indiferent ce pradă a sa, ceea ce a dus şi la victoria omului înarmat dar şi la transformări ale vechiului echilibru instinctual al omului (Konrad Lorenz).

Spaţiul receptacul al lucrurilor (deci, în fond, absolut (Newton)) şi spaţiul relativ la distanţa dintre corpuri (Leibniz): filosofia modernă a tot investigat esenţa spaţiului, dar atunci ea era înaintea tehnicii şi ştiinţei; oamenii descopereau lucruri numai în mod nemijlocit, iar marile descoperiri geografice – prototip al cunoaşterii şi cuceririi lumii în mod direct prin simţuri – au fost continuate numai de scheme şi modele, chiar fiind înainte de toate, inerent mentale, ale lumii văzute direct.

Mai târziu, din nevoia de a vedea ceea ce e dincolo de percepţia directă, ştiinţa în genetică simbioză cu tehnica a/au ajuns la înţelegerea unor principii – sau legi – de micşorare a spaţiului, adică la transformarea sa în condiţie controlabilă prin simţuri.

Dar acum, puterea simţurilor a fost dată de tehnici, iar cursa pentru tehnici cât mai adecvate obiectivelor cunoaşterii ştiinţifice a generat o nouă lume, incredibilă oamenilor de demult şi fascinant de  bogată. Antica esenţă profundă a apărut cu ajutorul microscoapelor şi s-a relevat ca doar un nivel de realitate ce implică alte niveluri, şi mai profunde.

Tehnica este un sistem imbricat de tehnici. Ochelarii care au inclus ştiinţa lentilelor au fost continuaţi cu telescoape: deja instrumente de a vedea departe. Iar ştiinţa ce verifica şi experienţele directe şi teoriile ce le depăşeau a vrut să jongleze cu achiziţiile ei noi – radiaţii, electromagnetism, mecanică, electronică, iar mai târziu şi chimie şi biologie – şi a făcut asta cu tehnica ce implică mereu n tehnici (principii tehnice, obiective, dispozitive). Conceptul ce a sintetizat  nerăbdarea cercetării ştiinţifice în timpul imaginării modului prin care – deoarece asta este tehnica, asta este arta ei (în greaca veche, techne însemna artă) –  a fost cel de insuficient, şi cât de imperios este  să se depăşească mereu insuficientul tehnicii: şi, inerent, al ştiinţei.

În principiu, detectarea ca sesizare este pur şi simplu vedere, evident imprecisă.  Dar progresul cunoaşterii a dus la echivalarea vederii departe cu vederea precisă, ce măsoară, nu doar detectează sau zăreşte.

Problemele tehnice şi ştiinţifice ale transferului de sensibilitate în  „cutia neagră” a teledetecţiei, ale măsurării precise (cât de precise? şi câtă imprecizie este acceptabilă?), ale selectivităţii semnalelor şi ale evitării erorilor, sunt câteva aspecte ce sunt evidenţiate de simpozion. La fel, caracterul multi- şi inter- disciplinar al teledetecţiei. Iar pentru că teledetecţia este un domeniu în care ştiinţa şi tehnica se întrepătrund, relevarea paşilor concreţi sau a succeselor practice care au dus mereu la sporuri în cunoaşterea fenomenului, sunt la fel de bine-venite.

Titlurile însoţite de scurte rezumate – scrise cu diacritice – vor fi trimise la dr. Manuel Vais (Societatea Română de Fotogrametri şi Teledetecţie, DLMFS) – This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. – şi Ana Bazac, This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it., până la 1 septembrie 2022.

Iar dacă prezentările vor fi completate/redactate şi ca articole la Noema, pînă la 1 septembrie 2022, va fi cu atât mai bine.

Texte scurte / rezumate de până la 3 pagini, scrise de colegi din țară care nu pot fi prezenți la sesiune, sunt binevenite. Ele vor apărea în Programul cu rezumate, ca texte trimise.