Dialogul știință-religie/-religie-știință

(28 septembrie 2017, 14-18, Academia Română, Clubul Academicienilor)

După cum se știe, îndemnurile la „dialog între știință și religie/religie și știință” sunt foarte insistente de cel puțin câteva decenii. Dincolo de încadrarea sociologică a acestor  îndemnuri, se poate discerne și semnificația lor epistemologică: din moment ce și știința și religia sunt forme ale culturii, deci ale creației umane – iată, ele au un gen proxim/o apartenență comună - nu este oare posibil și necesar un dialog între ele? Sau, cu toată apartenența comună la creațiile omului, ele sunt – una față de cealaltă – ireductibile, neinterșanjabile, intraductibile şi, prin urmare, dialogul între ele este imposibil, iar îndemnurile la dialog – cuvinte goale? În acest context, tema simpozionului este extrem de actuală atât din punctul de vedere al practicii cât și din cel al filosofiei.

Dar ce înseamnă un dialog? Care este scopul unui dialog? Este doar transmiterea de informații/concepții, în ideea ca, după încheierea dialogului, participanții să continue să meargă paralel – și neintersectat ori neintersectabil – și fără să fi învățat și preluat nimic în dialog? Și care sunt prezumțiile de comunicare comune științei și religiei care permit dialogul? Dar există oare și prezumții structurale comune? Iar dacă dialogul are la bază îndoiala, iar pattern-ul dialogului este: a) punerea metodică sub semnul întrebării a prezumțiilor structurale ale teoriilor celor doi participanți la dialog și b) critica logică a logicii prezumțiilor, desigur sine ira et studio, oare toți participanții acceptă dialogul?

Mai departe, este de așteptat ca simpozionul să dea definiții – chiar numai „de lucru” – atât științei cât și religiei. Aceste definiții apar inerent în cercetarea prezumțiilor și metodelor asumate de către religie și de către știință. Dar dacă în urma acestei cercetări apare contradicția dintre cele două tipuri de prezumții și metode, oare nu înseamnă asta anularea posibilității de dialog?

Totuși, ideea complementarității dintre știință și religie – ale căror prezumții sunt specifice/necomune – a fost avansată pentru a permite dialogul lor. Adică și indiferent de tipul diferit de prezumții și metode, fiecare – și știința și religia – ar acoperi aspecte diferite ale realității și astfel, dialogul ar consta în coroborarea științei și religiei: deoarece doar în urma coroborării lor, cunoașterea este mai adecvată realității unitare. Dar și teza complementarității, ca orice altă idee, trebuie analizată logic. Problema principală este aici aceea a aspectelor diferite avute în vedere de către știință și religie.

Oare aceste aspecte sunt discrete/fragmentare/separate/izolate – în cazul științei, și holiste în cazul religiei? Oare cercetarea fragmentară nu este doar un moment istoric (și necesar) de cercetare științifică? Și oare acest moment istoric nu a dus/duce la completarea cu ·  perspectiva inter, multi și transdisciplinară și holistă? Dar nu există criterii de evaluare a holismului științei și a holismului religiei? Și întâietatea temporală a religiei față de știință este echivalentă cu întâietatea sa principială? După cum, posterioritatea științei față de religie înseamnă automat superioritatea ei?

Acestea, dar și multe alte întrebări merită să fie puse și discutate în simpozion. Titlurile prezentărilor și rezumatele lor – cu diacritice – vor fi trimise până la 1 septembrie 2017 la adresa

 Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea..